marți, 25 februarie 2014

Nu îmi place să fac poze

Am zis. Nu ştiu ce fată e aia, dar uite că există şi aia-s eu. Sigur că or mai ele ca mine, că doar nu-s baş unicat...

Zilele trecute mi s-a cerut o poză pentru un eveniment. Desigur, o poză relativ profi, nu de aia de sunt cu paharul în mână, sau atârnată de tejgheaua vreunui birt. Şi ce să vezi? Abia am găsit...De aici nu se pot trage decât două concluzii: că am poze doar de astea de nu se pot arăta, sau că eu chiar nu am poze cu mine.

Îmi place la nebunie să fac poze, dar când vine vorba să fiu eu cea pozată, neeaahhh. Mă simt aşa, ca maimuţa la circ, hai să facem poze...Aşă că, cu mare dificultate găsesc poze ca lumea cu mine care să poată fi date mai departe. Anul trecut, prin primăvară, la un eveniment al firmei, mi s-au făcut multe şi-s chiar faine, dar în toate, ÎN TOATE sunt cu ochelarii de soare pe ochi. Păi bine măi Doris, ce naiba, chiar aşa? Şi mare ciudă mi-a fost că nu am putut trimite una din alea, că noah, cum să apar aşa, nu? J)

Acum sigur, mulţi pot zice: dar de ce nu ţi-ai făcut poza pe loc, că doar ai okos telefon!?(ştiţi voi, eşti ungur dacă...). Apăi că nu-mi place, de aia! Bine, mi-am făcut, dar iar m-am gândit la maimuţe şi ca maimuţa am ieşit. Delete! (Ai ieşit cum arăţi ar spune unii...true)


Deci, ca o concluzie matinală aşa, eu şi pozele, nununu. Bine că nu m-a făcut mama model (vorba cântecului), că sigur muream de foame.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu