Nu ştiu cum naiba am
ajuns la sfârşit de lună martie. Mai puţin e Paştele, vine 1 mai cu nebunia
luii, imediat e ziua mea, vara trece atât de repede că nici nu ştii de capul
tău, te trezeşti cu frunzele căzând din copaci, şi hopa, iarnă.
Ieri vorbeam cu o prietenă că parcă mai de mult nu ne plângeam aşa de
trecerea timpului. Mergeam la şcoală, liceu/facultă şi după aveam tot timpul
din lume. Pentru prieteni, pentru întâlniri, pentru relaţii, pentru greşeli,
aveam timp să învăţăm, să mergem la garaje să facem copii după cursuri, să dăm
restanţe, să facem grătar în weekend şi bere în fiecare seară. Acum, am
schimbat mersul la şcoală cu cel la job, iar toată înşiruirea de mai sus nu o
mai facem într-o săptămână, ci într-un an...
Mi-e dor de asta în fiecare zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu