În weekend am fost pentru prima dată în viaţa mea în Craiova. Mi-a plăcut.
Cum cel mai bine în viaţa asta e să îmbini utilul cu plăcutul, cam asta am
făcut şi eu în weekend, şi anume am fost la Craiova cu treabă, dar m-am şi
simţit extraordinar.
Să vă povetesc:
Sâmbătă pe la prânz aşa, bine era ora 14.30...am plecat spre Craiova. 2
persoane, 1 maşină. Aici nu am văzut mare lucru pentru că am ajuns târziu şi am
mai şi avut puţină treabă. Am apucat doar să dăm o tură cu maşina, să bifăm principalele
obiective, să mâncăm, să cunoaştem viaţa de noapte din Craiova şi să dormim. Ziua
următoare a fost alocată muncii, că doar de aia ne-am dus.
Craiova e peste aşteptări de mare, aerisită, are câteva clădiri noi şi
moderne, parcuri şi mâncare bună. L-am luat ca un oraş liniştit, deşi bănuiesc
că ar trebui să stau câteva zile să pot să-mi dau seama exact. Drumul până la
Craiova de la Timişoara, în schimb, e tare frumos. Peisajul merită toată
oboseala, Dunărea e minunată, iar seara, cu luminile reflectate în apă e de-a
dreptul superbă. Aglomerat şi lung drumul, dar cu un şofer excelent şi muzică
(nu uitaţi CD-urile acasă, sunt zone unde radioul doarme) poate fi o reală
plăcere.
Craiova a însemnat pentru mine fix 24 de ore pentru că am ajuns la ora 19,
sâmbată, iar la 19, duminică îi spuneam deja la revedere. Tot ce contează e că
mi-a deschis apetitul, că mai vreau şi că m-am convins, încă o dată, că avem
una din cele mai frumoase ţări din lume. Acuma sigur, e valabilă şi zicala: păcat
că e locuită (şi condusă, dar desigur, nu facem politică)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu