Sau sătuc, ce-o fi... Concediul meu în Belgia a fost presărat cu de toate:
ploaie, soare, vizite, plimbări. În a 4-a zi, după ce am văzut frumosul
Antwerp, prietenii mei mi-au făcut cea mai frumoasă surpriză din acest an: m-au
dus în Bree, locul în care mi-am
dorit să ajung de foarte, foarte mult timp, dar care mereu a fost la stadiul ce fain ar fi dacă.
Să nu credeți că e un oraș mare, impunător, cu clădiri care-ți fură ochii
sau obiective în care să te pierzi cu orele. Din contră. Nu are nimic de acest
fel. E o localitate atât de mică, nici nu intri bine că ai și văzut plăcuța
care te atenționează că ai ieșit. Și uite așa am intrat și ieșit din Bree de
vreo 3 ori că nu ne dezmeticeam ce să facem.
Ce are acest Bree de m-au luat toate emoțiile și tremuratul? Are ceva
special pentru mine și poartă în el o mare, mare pasiune. În 2001 am văzut un
meci de tenis. Primul din viața mea. A fost o jucătoare pe care din acel moment
am început să o urmăresc în mod constant și care a trezit în mine pasiune
pentru acest sport și m-a determinat să mă documentez mai mult pe acest
subiect. Și a fost singura și unica sportivă cu care am ținut chiar și după ce
s-a retras din activitate acum ceva timp.
Și acest Bree e orașul în care ea e idol și nu e om pe stradă să nu fi
auzit de ea. Și tot aici a dezvoltat o importantă academie de tenis care îi
poartă numele. A fost visul meu de a pune piciorul în locul în care a crescut. Na, asta e, ce să faci cu
pasiunile și piticii omului...
Am ajuns în Bree destul de târziu și evident că habar nu aveam ce să facem
și unde să mergem. Vă dați seama ce șoc am avut, că eu habar nu aveam... Prietena
mea, pentru că eu m-am tăiat toată în momentul în care am văzut plăcuța de
intrare în Bree, s-a dus la un magazin și i-a explicat foarte frumos vânzătoarei
că are o prietenă amețită care moare dacă nu merge la academia de tenis a
renumitei Kim Clijsters, căci despre ea e vorba în caz că nu v-ați prins deja.
Și femeia, ca orice locuitor al localității, știe foarte bine unde se află
minunea că doar e atracția principală a zonei. Și ne-a scris pe un bilet, ne-am
urcat în mașină și în 2 minute eram deja acolo: paradisul! Doamna de la intrare
ne-a întrebat frumos: Ați venit pentru
Kim? Eu auzeam parcă totul în fundal, eram absorbită de moment. Prietena
mea îi spune entuziasmată că da, dar eu știam că acest lucru e imposibil, fata
fiind plecată în vacanță în State. Că doar ce fan sunt dacă nu știu detaliile
astea, nu?
biletelul fermecat: adresa academiei
Nu am văzut-o pe Kim, nici nu era scopul. Dar am văzut orașul în care
trăiește și pe care de 13 ani am dorit să-l văd. Și a fost tare, tare bine! J
to be continued
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu