Ultima zi în Belgia am alocat-o impunătorului Bruxelles. După 6 zile în
care am cutreierat pitoreasca și liniștita țară, cea din urmă aventură a avut
cu totul alt desfășurător. Am lăsat în urmă liniștea și calmul și zâmbetul
oamenilor și am dat de oameni grăbiți, diverși, diferiți, într-un oraș foarte
divers, cosmopolit, înghesuit. A fost o trecere foarte sesizabilă de la liniște
la... nu știu cum să definesc Bruxellesul, cred că aglomerat, agitat și
înghesuit. Asta a fost prima impresie dar cum știu că am descoperit doar 5% din
el, aștept cu mare, mare nerăbdare reîntoarcerea.
Am mâncat, totuși, cea mai bună vafă chiar în fața marelui Maneken. Săracul
el e mare doar în discuții că era cât pe ce să-l ratez, așa micuț e. Era să
pierdem și trenul că în drum spre gară am dat exact în Casa Ștrumfilor, ei și
aici durere mare. Eram două fete și doi copii mici, 1 an, respectiv 3 (
copiii), dar copiii au tras de noi să plecăm. Mătușa și mama nu-și putea
dezlipi ochii de Paradis.
Am ratat 3 orașe cheie și foarte frumoase ale Belgiei, recomandate înainte
de plecate de Tomata. Din păcate, timpul l-am pierdut cu altele (pierdut cu
folos, desigur), dar e ocazia perfectă să mai merg acolo cel puțin odată. Și
repede!
Asta a fost Belgia mea: presărată cu călătorii, cu surprize, cu revederi,
cu prieteni, cu copii faini, cu bere multă și tare gustoasă, cu povești și
plimbări, cu lacrimi la final și multă tristețe la întoarcere.
Mai vreau! J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu