La Alba Iulia am ajuns pentru prima dată acum fix 6 zile. Planul inițial a
fost să mergem la Sibiu, poate și Sighișoara, cu un tur al satelor din
împrejurimi care auzisem că sunt foarte frumoase. N-a fost să fie. Pe de-o
parte îmi pare rău, pe de altă parte nu. Timpul a fost foarte scurt, planurile
prea multe și cum exista deja dorința de a vizita cetatea din Alba Iulia, a
fost cât se poate de potrivită vizita.
Am ajuns târziu în Cetate și primul lucru făcut în oraș: am luat prânzul,
foarte românesc de altfel: pizza. Cu burta plină și dornică de vizitat, am luat
la pas cetatea. Aici, mare mi-a fost surpriza să văd cât e de mare, te poți
pierde fără exagerare câteva ore bune.
Vestea că cetatea proaspăt renovată (s-a făcut prin fonduri europene în
doar 3 ani) este incredibil de frumoasă m-a determinat să nu o ratez. M-am
simțit fiecare clipă petrecută acolo ca fiind în altă lume, în urmă cu sute de
ani, am avut noroc să fie extrem de puțină lume, deci am avut liniște și spațiu
și o vreme incredibilă, o răcoare extrem de plăcută și o adiere de vânt numai
potrivită. Mi-a plăcut în mod deosebit că ”magazinele” din cetate păstrează
același stil și nu-și împopoțonează fiecare căsuța după bunul sau prostul gust.
Din păcate, și aici, ca la Hunedoara, am dat peste suveniri cu Dracula și
Curtea de Argeș, nici pomeneală de Alba Iulia...
Tare mi-ar face plăcere ca România să se dezvolte, chiar dacă încet, dar să
se dezvolte, clădiri istorice să fie întreținute, cetăți de acest gen să fie
renovate și înfrumusețate pentru a tenta vizitatorii să bată sute de kilometri
doar să se plimbe două ore acolo, să facem turism și la noi în țară pentru că
dacă nici România nu e frumoasă, atunci chiar că nu mai știu ce să zic...Drept
e că drumurile nu ne ajută deloc, că uneori atitudinea oamenilor nu e cea mai
prietenoasă, dar, văd că încetul cu încetul, intrăm în normalitate.
Am avut o zi în care am bătut
vestul țării 12 ore, în care am vizitat 3 obiective importante și complet noi
pentru mine și am gândul și dorința ca explorarea acestei țări să nu se
oprească aici și să am prieteni pe care să-i iau după mine și să ne pierdem
prin țară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu