Uite-așa, foarte bine! Caz concret: eu.
La Plai m-am dus fară gașcă. De obicei nu prea merg niciunde singură că
noa, nu-i așa fain, n-ai cu cine să
schimbi o vorbă, să lauzi, să critici, să de-astea. La Plai în schimb am
experimentat 3 zile de festival 2 zile de festival by myself, singura cum ar veni...
Sâmbătă: la ora 16 eu eram deja în Muzeu. Vremea era bună de stat afară, am dat o tură
să văd treburile de prin zonă, după care am luat în primire o bancă și m-am pus
pe citit. Tomata îmi recomandase o carte și a fost momentul ideal să o
descopăr. Și tare mi-a plăcut. La ora 18 am luat-o către scena II la concert
Țapinarii. Bine, dacă nu începea ploaia, posibil să nu fi ajuns, dar așa, obligată
de ploaie, m-am bucurat de un concert care nu era în planul meu pe ziua
respectivă. Aici m-am întâlnit cu Nico,
i-am arătat cartea, a luat-o în primire și dusă a fost la chill, să citească.
Ne-am reîntâlnit la lăsatul serii și începutul ploii.
Duminică: tot în jur de 16 am ajuns la Muzeu. Am reluat traseul de vineri,
cu oprire pentru citire în față la Casa Filmelor. Aici s-a petrecut cel mai
frumos și neașteptat moment din festival. Stând eu așa pe bancă și citind, a
trecut un domn pe lângă mine, s-a oprit și mi-a întins o carte.
Poftiți, e pentru dvs.
Până să mă dezmeticesc din uimire și din
implicarea mea în carte, omul plecase. Am apucat să strig un mulțumesc, s-a întors și i-am zâmbit.
Frumoasă surpriză! J
Seara am ascultat printre picuri de ploaie ultimii
artiști din festival, nu înainte de a sta la o poveste mică, dar frumoasă cu
bloggerii veniți de peste tot din țară să asiste la frumosul Festival Plai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu