Degustare de vin la inaltime

Joi după-masă primesc un telefon.

-          Fată, ce faci sâmbătă?

Orice conversație care începe așa nu poate anunța decât că....sâmbătă e rost de ceva. Și așa a și fost. Chiar dacă am un plan, care, desigur, nu e foarte important sau nu a fost deja promis altcuiva, fac în așa fel încât să nu ratez invitația. Știind de la cine vine și pentru ce este, chiar nu-mi doream sub nici o formă să ratez.

Așadar, sâmbătă dimineata, pe o vreme destul de rece (eu fiind nu foarte îmbrăcată...), ne-am îmbarcat cu voie bună, vreo 15 omuleți, direcția Recaș. Ce avea să fie aici....ei, asta da zi....

Cu toate că sunt consumatoare de vin, e chiar băutura mea preferată și Recașul e unul pe care îl consum cu precădere, nu le-am vizitat niciodată viile. Sunt doar la 25 de km de Timișoara, dar nu am pus piciorul niciodată la ei acasă. Asta până sâmbătă.

În mijlocul viilor, dar fix în mijlocul lor (domnul director chiar ne anunțase că  în față-spate-stânga-dreapa se întind de fiecare parte 3 km de vie) ne aștepta o treabă foarte interesantă și unică în partea de vest a României. O ditamai mașinăria, un stâlp care avea la bază o masă și scaune extrem de interesante. Am fost întâmpinați ca vipurile, pe covorul roșu și doi câte doi am fost invitați să pășim pe covor și să ne îndreptăm către macara. Aici, personalul responsabil ne-a instalat în scaune, ne-a legat bine, chiar au tras de noi să fie siguri că stăm bine și hop, sus cu noi. Nu un metru, doi așa, nici 10... ci vreo 40! În timp ce urcam, domnii ne povesteau despre mașinăria respectivă, Dinner in the Sky îi zice, cum că doar o singură persoană pe țară o poate avea, că România a fost a 30-a țară din lume care a achiziționat minunăția care s-a născut la Bruxelles și cea mai recentă e Mexic. Cum urcam noi așa și începusem să ne obișnuim cu senzația, peisajul era absolut încântător: viile se descopereau minunat, iar gândul meu era ah, ce fain e cu voi la mine în pahar...

foto: Radu Badoiu

cu Roxana foto: Radu Badoiu

Ajunși sus, domnul director al Cramelor Recaș ne-a povestit care e scopul acestei invitații, nu înainte de a ne explica ce fac ei la Recaș și cum dau vinul acela foarte bun. Tot evenimentul a purtat numele de Brunch in the Sky, unic, după cum am spus la început în partea de vest a țării.

Am avut onoarea de a mă număra printre puținii oameni, un grup de vreo 20, care au gustat pentru prima dată noul vin de Recaș: Ambrozy. Un vin alb dulce, desert, de lux, după cum bine s-a specificat. O aromă atât de bună încât și acum îi simt savoarea (v-am spus că sunt fan vin). Somelierul Cramelor Recaș ne-a povestit cu multă pasiune despre vin, despre cum trebuie aerisit în pahar, mirosit și sorbit cu plăcere. Eram furată de peisaj, de povești, de vin, de mâncare.

Când s-a terminat și vinul am coborât și noi încet pe pământ, deși știu sigur că am mai fi stat cu toții acolo, la vin, la povești, la bine.

În drum spre casă, am dat iama-n vii și am furat câteva bucăți de struguri.

Mulțumesc PRbeta si Cramelor Recaș pentru invitatie!