Prin acest articol nu vreau de fapt sa spun nimic. Mi-am dat seama că a
trecut mult timp de când nu am mai scris un rând aici și am decis că e cazul să
iau măsuri. Și cum habar nu am ce să scriu, bat câmpii.
De fapt, dacă tot e să scriu ceva, să vă povestesc că azi dimineață am
făcut pană. Da urâtă! Evident că nu am mișcat un deget (chiar, știți fete care
și-au făcut singure pana?) și am așteptat niște băieți harnici, talentați și
cuminți să mă ajute. Și m-au ajutat. Aș putea spune că ziua a început prost...
Pe urmă am avut niscavai treabă prin oraș. Măi, nu știu în alte țări cum e,
dar la noi, la noi e ceva de speriat. Nene, dacă am putea face o tonă de hârtii
pentru aproape același lucru, în aceeași instituție, well.... nu o să înțeleg
niciodată treaba asta cu hârțogăraia, cu documente cu nemiluita, originale,
copii, stat la cozi, fețe acre care parcă îți fac vreun favor că te servesc și
nicidecum datoria.
Am ajuns, după mult timp, la Universitate și am realizat că oricât de mult
am iubit perioada facultății, cu stat în cămin, cu mers la net la club (că nu
avem calculator pe vremea aia), cu concerte improvizate de chitară pe palier,
cu amenzi pentru gălăgie, cu aventuri, cu iubiri, cu prietenii legate, cu cafele
băute la prima oră în barul universității, cu toate astea...nu aș mai repeta
experiența. Atunci am iubit-o din tot sufletul, azi, aglomerația și haosul nu m-au atras ca în anii trecuți.
Bănuiesc că e o etapă pentru fiecare vârstă. Mă bucur că am trăit experiența la
timp. J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu