miercuri, 26 noiembrie 2014

Chipsuri și semințe

V-ați prins, cred, că nu sunt fata care mănâncă salate și nici foarte sănătos.  Îmi place să mănânc și se întâmplă ca de multe ori, asocierile și alegerile mele culinare să nu fie cele mai sănătoase.

Ca orice om, am și eu anumite slăbiciuni, alimente de care mă apuc și nu mă pot opri până nu e gata tot. Sigur, era de preferat ca aceste obiceiuri să implice fructe sau legume, dar nu, nici vorbă. Să vă povestesc.

Mi se întâmplă de multe ori, seara în general, când, tolănită fiind pe canapea, cu laptopul în față, uitându-mă la ceva serial, să mă apuce brusc: mamă ce-aș mânca niște chipsuri! Noa, și odată rostite aceste cuvinte, nu-i capăt să nu mănânc. Și cobor frumos până la benzinăria din colț, mă zgâiesc câteva secunde la pungi și pun repede mâna pe una și în 2 minute sunt deja instalată pe canapea, la filme, cu punga în brațe și un zâmbet pe fața mea de neimaginat.


Se întâmplă, alte dăți, ca pofta de chipsuri să fie înlocuită cu pofta de semințe. Mai rar, dar se întâmplă. Noa, și nu ar fi nimic rău, dacă nu ar fi tragic. La chipsuri e cum e, mănânc frumos tot, dar tot din pungă și mă simt tare fericită. La semințe, mă ustură limbă, mă ustură degetele, mă dor toate și zic de cel puțin 20 de ori gata, astea-s ultimele, nu mai mănânc! Desigur, nu se întâmplă și mănânc precum o apucată de după aia nu mai știu cum să îmi țin limba și ce să mai fac de degete. De două ori mi-a fost rău rău ș-am zis că nu mai mănânc cât trăiesc. V-ați prins, din nou. E ca la băutură, nu m-am ținut de cuvânt.  Că doar 2 plăceri mari are fata pe lumea asta: semințele și chipsurile. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu