Sunt cam supărată pe tine. Spun ”cam” pentru că între timp mi-a mai trecut,
însă sâmbătă.....sâmbătă...well, atunci am fost foarte supărată!
În weekend m-am dus și eu la mine acasă, am fost vineri seara la birt în
oraș, am povestit cu Pop, de-astea, de fete. Am ajuns acasă, m-am pus frumos în
pat și am dormit. Telefonul – după buna tradiție – la mine la cap. Sâmbătă m-am
trezit la 10. Dau să mă uit la telefon: închis. Îl deschid și zice: SIM card
rejected. Îl închid, îl deschid, sim card rejected. Îl închid, scot bateria,
scot cartela, bag cartela, îl deschid, sim card rejected. De două ori. Clar
mi-am zis. E mort. Și mort a fost!
La 11 am plecat la Orange, la magazinul principal din Arad, situat pe
Bulevardul Revoluției, lângă Libelula. Îl știe toată lumea, e acolo de la
facerea lumii. 11.20 intru în magazin, iau număr de ordine. 66. Erau vreo 2
televizoare care indicau ce număr se află la ghișeu și ce număr urmează și
timpul mediu estimat de așteptare. La rând numărul 42. Eu 66, da? Timp de
așteptare: 1 oră. Ok, ce-i de făcut? Stau, tati, că n-am telefon...
Ora 12.20, eu încă la Orange, tot la coadă. Abia dacă se rezolvaseră vreo
10 persoane. De la numărul 54 la numărul 62 au plecat toți că cine naiba stă cu
orele după ei, nu? Și ajung și eu într-un final la ghișeu, după aproximativ 1
oră jumătate de așteptare.
Facem aici o mică paranteză. La 2-3 minute după ce am intrat eu în magazin,
intră un domn îmbrăcat tot în negru. Mă roagă să îl ajut cu numărul de ordine
că el nu știe. Îi arăt, domnul primește, evident, numărul 67. Deci după
mine. În câteva minute, persoana aflată
la ghișeul 4 pleacă. Ce credeți? Băiatul de acolo, la indicația operatorului de
la alt ghișeu, îl ia în primire pe domnul în negru care venise după mine...
Ajung eu la rând, după 1 oră jumătate, rezolv tot ce am de rezolvat, domnul în
negru tot la ghișeul 4...
Ok, și am ajuns la ghișeu. Să ne înțelegem de la început că de mine s-a
ocupat o domnișoară, foarte operativă, care cred că ar trebui să primească un
bonus. A fost singura care a lucrat. Totuși, am avut o mică dispută:
-
Poftiți,
vă rog, luați loc, dar să știți că pentru problema dvs puteați merge la orice
Orange că vi se rezolva problema. (evident că am comentat în magazin că doar ce
naiba să fac 1 fucking oră jumate....?) moment în care mi s-a umflat vena în
cap.
-
Poftim??
Păi și dacă ai auzit ce problemă am, de ce nu ai venit la mine să îmi spui: proasta pământului, du-te naibii la orice
alt magazin și nu sta aici. Dar nu a zis și atunci absolut tot ce am putut
avea de rezolvat cu Orange am rezolvat atunci. Dacă tot m-a pus să aștept....și
am stat la ghișeu vreo juma de oră.
Da, mi-a schimbat cartela după mai bine de două
ore, numere nu mai am. Never mind.
Acum, vin și întreb: dragă Orange, tata e plătitor
de abonament de vreo dăuj de ani...Ți se pare normal ca, abonatul tău, care
lună de lună, fucking lună de lună îți plătește factura, să aștepte 2 ore pentru
o treabă care se rezolvă în 5 minute? Ți se pare normal să pui oamenii să stea
cu orele că voi aveți doar 3 operatori care lucrează în magazinul principal și
din cei 3, doar unul lucrează efectiv? Îmi cer scuze, dragă Orange, că îți
plătesc factura de 20 de ani, îmi cer scuze că mi s-a stricat cartela de la
tine și îmi cer scuze că am stat două ore în magazin și te-am inoportunat cu
ceva. Îmi cer scuze că la câți bani
faceți din abonamente țineți doar 3 operatori când lejer puteți avea 5-6...că
lume în magazin este.
Sunt client Orange de foarte mult timp și probabil
voi rămâne pe viață, dar m-ai supărat
foarte tare!