Nu îmi place dulcegăria asta de sărbătoare. Nu îmi place nici când am
gagic, nici când sunt singură. Motivele nu vi le înșir aici, posibil să am alergie la baloane și floricele, roz, bomboane, ciocolată și rezervări disperate
o dată pe an la restaurant. Chiar nu conteză.
Daaaaar, de anul ăsta chiar vreau ceva de Valentines Day. Și nu e nici un
bilet la un film siropos, nici un buchet imens de trandafiri, nici inel. Nunu.
E ceva total atipic pentru ce ar vrea o fată de această zi a iubirii
interplanetare: fata, eu adică, vrea un bilet la un meci de tenis! Da măh. De
fapt, nici măcar asta, ci companie la acel meci de tenis, că-mi plătesc singură
biletul. Problema e că acest meci e nițel cam departe, Belgia, costă cam 50 de
euro și ar mai fi de pus și avionul, plus o noapte de cazare.
Că și eu, ca orice om, am un pitic. Și piticul ăla se numește Kim Clijsters
și dorința de a o vedea jucând tenis. Cum fata s-a retras acum ceva anișori,
are și doi copii, greu de crezut/sperat că o mai pot vedea pe teren. Atâta doar
că anul acesta e director de turneu la Antwerp și după finală joacă un
demonstrativ. Cu cine? Nici măcar nu contează, evident!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu