Câteva filme II

Unbroken – Nu mi-a plăcut niciodată Angelina Jolie. Nu știu de ce, pur și simplu nu mi-a plăcut și nu am văzut-o drept vreo mare actriță. Când am auzit că s-a apucat de regizat filme, well....nu m-a dat pe spate și nici nu doream cu ardoare să îi văd creația. Totuși, auzind povestea filmului am zis că e musai de văzut și, cu ocazia asta, poate o să-mi placă de doamna Jolie-Pitt sau cum s-o fi chemând.

Cred că filmele biografice, istorice, inspirate din realitate, cu război și tot așa e trendul anului 2015. Multe filme de acest gen am văzut în primele zile din 2015. Filmul în cauză e pe aceași structură: film biografic, dramă, istoric care urmărește povestea lui Louis Zamperini, maratonist de mare valoare a Statelor Unite, care în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, după o prăbușire cu avionul, ajunge capturat mai bine de 2 ani de armata japoneză. Multă tortură, multă dramă, un film emoționant mai ales către final, nu am plâns deși mă așteptam din trailer. Cumva, aș fi preferat să citesc prima dată cartea și să nu fiu nevoită să mă uit la film. Poate nu am avut eu dispoziția să stau 2 ore și un sfert să-l urmăresc. Zic să-l vedeți. Nu e rău.

Exodus: Gods and Kings – m-am temut să nu fie un fel de Noe. Nu l-am văzut, dar nu am auzit nici măcar o părere bună despre acel film, deci nu m-am dus să-l văd. Pe ăsta chiar am vrut să-l urmăresc, unde mai pui că e cu minunatul Christian Bale.

Filmul prezintă povestea biblică a lui Moise care eliberează poporul evreu de sub sclavia Egiptului. Povestea, în mare, bănuiesc că o știți, totuși, filmul e captivant și a reușit să mă țină conectată 2 ore și 20 de minute. Puțin cam lung, dar mi-a plăcut.

Boyhood – Filmul acesta e considerat favorit la Oscar. Mmmm...nu știu ce să zic despre asta. E foarte lung, deci înarmați-vă cu răbdare, 3 ore fără 15 minute nu-i lucru puțin. În al doilea rând, nu e foarte dinamic, e viața unui puști timp de 12 ani de zile. Ce este foarte interesant și asta cred că valorează mult în premiile câștigate e faptul că acest film s-a filmat timp de 12 ani de zile, cu aceași actori. Asta mi se pare minunat și cred că unic în cinematografie. Foarte mișto! Povestea, o dramă de familie presărată cu de toate care urmărește viața băiatului Mason din copilărie și până în momenul în care ajunge la facultate. Aparent nimic deosebit. Nici nu e, dar cumva, filmul e frumos și te uiți cu drag la el, iar după ce e gata rămâi cu gândul puțin acolo. Puțin m-am plictisit, dar realizarea regizorului mi se pare minunată: să filmezi un film timp de 12 ani, cu aceeași actori. Richard Linklater se numește omul. Nu l-aș pune pe lista mea de preferat la Oscaruri anul acesta. Dar bun film!

I am Sam – Eu sunt Sam: este cu siguranță filmul meu preferat. L-am văzut acum mult timp, e din 2002, însă l-am revăzut cu foarte mare plăcere acum câteva seri. Dacă este cineva care nu a văzut acest film, îl recomand cu cea mai mare căldură, de fapt, e singurul film pe care insist să îl vadă toată lumea. Atât de mult îmi place. Și de câte ori l-am văzut, de atâtea ori am plâns. Dar rău am plâns. Pentru că filmul este o dramă desăvârșită care prezintă lupta unui tată cu ușor retard și handicap pentru fiica sa de 7 ani. Este o minunăție de film și oricât de frumos aș vrea să îl descriu, nu o să reușesc. Vă rog eu frumos să vă uitați la el. E cu actorul meu preferat, Sean Penn, cu Michelle Pfeiffer și cu talentata Dakota Fanning. Vă rog eu, da, vă uitați la el?