Nici o săptămână fără filme. Așadar:
Selma – film nominalizat la premiile Oscar pentru
cel mai bun film. Nu l-aș alege... Îmi place povestea și genul acesta de filme,
dar nu e deloc printre preferatele mele. Anul trecut The Butler era oarecum
asemănător și mi-a plăcut mult mai mult, chiar dacă nu a fost nominalizat. Așa,
deci acest film prezintă încercarea și reușita lui Martin Luther King în ceea
ce privește dreptul la vot al negrilor. Niciodată nu am înțeles nebunia cu
rasele, ura dintre popoare, de ce unul de o religie e mai bun decât unul de
altă religie, de ce un negru nu poate vota sau sta la masă cu albii și astfel
de absurdități. Cred că au fost vremuri extrem de triste și mă bucur din suflet
că nu le-am trăit. Sigur, trăim acum alte, la fel de rele. De fiecare dată când
văd nenorocirile ce se întâmplă în lume, lupta absurdă pentru nimic până la
urmă, mă face extrem de mulțumitoare că mă aflu unde mă aflu. Filmul nu m-a dat
pe spate, m-a emoționat în schimb povestea.
Whiplash - Evident că sunt la categoria filme
nominalizate la Oscar și după Selma a venit rândul unui film care nu mi-a spus
absolut nimic: Whiplash. E cu multă muzică, cu devotament, cu pasiune pentru
ceea ce faci, ambiție și determinare. Și cineva care crede în tine. Asta mi-a
transmis mie filmul, poate nu e bine. E drăguț nu pot zice nu, dar nu m-a dat
pe spate rău. E totuși fain de văzut într-o seară.
Laggies (habar nu am cum se tradude în limba
română) – nu m-aș fi uitat niciodată la filmul ăsta dacă nu vedea actrița
principală. Titlul nu m-a atras deloc, habar nu am ce înseamnă. Dar când am
văzut că frumoasa mea, Keira Knightley, are rolul principal, am zis că e musai
de văzut. Și tare mi-a plăcut! Cumva m-am regăsit în film, și m-am bucurat și
speriat totodată. E vorba despre o tipă aflată în apropierea vârstei de 30 de
ani care refuză să se maturizeze. Sau îi e frică. Toate prietenele sunt
căsătorite și au copii, iar când iubit din facultate o cere, well....de aici
începe filmul. Și e tare fain! E simplu, dar frumos, de văzut vinerea seara cu
fetele.
Birdman - e un film despre care s-a vorbit foarte mult, fiind cotat printre favorite
la Oscar în acest an. Nu aruncați vă rog cu pietre, nu m-a dat pe spate. Nu e
genul meu de film, a fost bun așa, dar nu am rămas cu gura căscată după. Poate
nu am înțeles eu nimic din el așa că vă rog, nu vă luați după mine și faceți
bine și uitați-vă la el. Poate vă place mai mult decțt mi-a plăcut mie.
Still Alice -
băi, cutremurător film. Mi-a plăcut rău tare și m-a pus pe gânduri rău
tare. Un profesor universitar la 50 de ani, mamă a 3 copii, se îmbolnăvește de
Alzheimer. O Julianne Moore minunată cu șanse reale la câștigarea Oscarului
pentru interpretare. Tot ce a fost în capul meu după ce s-a terminat: sper ca
mama să nu se îmbolnăvească niciodată. Sau vreo altă rudă, sau prieten
apropiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu