Azi sunt cam sictirită, deci, de nașpa ce sunt o să mă iau de o chestie
foarte mișto și anume cântecul de ”La mulți ani!”. Eu nu cânt niciodată, nu îmi
place să cânt dar absolut deloc, o fac doar în mașină când sunt singură,
evident, sau extrem de rar când mă apucă prin casă. La karaoke nu o să mă
vedeți în viața voastră. Bine, o să mă vedeți dar să beau bere și să mânânc pizza.
Da, nu sunt foarte delicată...
Așa, dar despre ”lma” e vorba. Omu când are o zi de naștere face un semi
party, cu lume, gașcă, familie, prieteni, câți or mai fi și ăia. Și...se cântă
tradiționalul ”la mulți ani”. Măi, io nu știu voi cum sunteți, dar mie mi se
pară că așa de mult lălăim melodia asta de îți vine cu amețeală. Dude, e cântec
de veselie, nu ar trebui să fie ritmat?? De ce mama naibii o lălăim ca de
înmormântare nu voi putea înțelege niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu