Vorbeam zilele trecute cu cineva despre persoanele din viață, cum alegeri
pe care le facem la un moment dat ne ghidează practic toată viața. Eu, de
exemplu, am o grămadă de prieteni faini ”culeși” datorită facultății, a jobului
(urmare și el a facultății) și tot așa. Dacă nu aș fi ales CRP-ul în 2007 cine
știe unde eram acum...
E foarte mișto povestea unor prieteni comuni (hei dudes, sper că e ok că
scriu de asta aici, în caz contrar, un telefon și rezolvăm). Ea se duce la
teatru fără bilet. Nu a mai reușit să cumpere, sold out, dar, perseverentă fata
din fire, se duce, poate poate. El avea două bilete, dar, cumva, însoțitoarea
nu a mai reușit să ajungă. Și îi lasă biletul ei.
Pe ea am cunoscut-o întâmplător, mi-a fost de foarte mare ajutor într-o
acțiune pe care am derulat-o pentru compania la care lucrez. A venit să ne
ajute voluntar. Pe el, l-am cunoscut prin ea, după câțiva ani, iar acum mergem
împreună la concerte și beri și povești. Amândoi, îmi place să cred, îmi sunt prieteni.
Tot zilele trecute vorbeam cu cineva (altcineva) despre mutări și cum nimic nu te ține în loc. Doar prietenii. Sau vorba unora decât prietenii. Și da, uneori te țin bine. În fond, nu știu ce mai ai dacă îi pierzi. :)
Tot zilele trecute vorbeam cu cineva (altcineva) despre mutări și cum nimic nu te ține în loc. Doar prietenii. Sau vorba unora decât prietenii. Și da, uneori te țin bine. În fond, nu știu ce mai ai dacă îi pierzi. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu