Îmi place mult cum sună asta: seri de
mai. Când aud expresia, mă văd deja pe malul mării, e seară, cântă o muzică
ciudată dar cumva îmi place, iar eu am în mână nelipsitul pahar de vin alb. Nu
de plastic.
Nu sunt la mare și nu am nisip la picioare. În rest, cântă o muzică
plăcută, iar în mână am nelipsitul pahar de vin. Alb. Aștept marea și nisipul. Până
atunci, mi-am început serile de mai cu filme (le iubesc), cu vin alb (îl
iubesc), cu muzică bună (Zaz îmi cântă doar mie, v-am spus că o iubesc?), iar
vinul e alb. Bun. Îl iubesc și pe el.
În capul meu, sunt la mare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu