La mulți ani, Prin Banat!

Mama mea e din Banat, zona Făgetului, Fârdea mai exact. Deci mi-e cunoscut și drag Banatul și vorbesc câta și limbajul specific. Tata e din Ardeal/Crișana dar asta e altă poveste.

Când am văzut proiectul #prinbanat m-am îndrăgostit pe loc. Frumusețe de poze cum rar am mai văzut (felicitări sincere, dragă Flavius) și texte deosebite, încărcate cu povești despre oameni ai locurilor, cu emoție și desigur, multă informație necunoscută. Când îi și cunoști pe oamenii care fac minunăția asta parcă și mai tare prețuiești ceea ce fac.

Sâmbătă, #prinbanat a făcut mare tămbălău cu ocazia împlinirii unui an de proiect. Tare m-am bucurat când Alexandra mi-a dat invitația. Cum a fost destul de protocolară așa m-am gândit că mă cheamă la nuntă, mă și gândeam deja ce rochie să iau pe mine. Dar nu, nu se mărită. Invitația e super frumoasă, dar nu vi-o arăt că-s rea și o țin doar pentru mine. Cumva, party-ul ăsta mi-a dat dureri de cap pentru că era cu ”drezcod”, adicătelea musai să purtăm ceva popular pe noi. Și începe nene căutarea de ie și opinci și catrință și alte denumiri de haine despre care habar nu aveam. Câți dintre voi aveți acasă ceva din portul popular? Așa mă gândeam și eu...

Dar am reușit. Și am ajuns la party.

Știți cât e de fain să vezi vreo 50 de persoane, feciori și fete, îmbrăcate în portul popular? Minunat de frumos! Am băut pălincă, am ascultat muzică populară, am jucat, am mâncat tradițional și la final, am gustat o bunătate de tort. Mie nu-mi plac dulciurile deloc, dar tortul ăla chiar a fost bun. Ah, și la plecare am primit și cadou.

foto: Facebook page PrinBanat

Dragă Alexandra, dragă echipă #prinbanat, vreau să vă urez mulți mulți ani de acum încolo, să ne purtați prin toate locurile frumoase, să nu le lăsați să moară! E în fond, istoria noastră și prea puțini o cunoaștem. Sper să ne vedem la party-ul de 10 ani de #prinbanat, cu voie bună, povești frumoase și prieteni de nădejde! La mulți ani și mulțumesc pentru ceea ce faceți. Sufletul meu e mai fericit! 

Câteva filme IX

Focus – film american, comedie, puțin suspans, puțin tras de păr. E de văzut cu gașca într-o seară de weekend și de mers după la bere. El e un ”infractor” de primă mână. Ea e o novice care tot ce vrea e să învețe să fure portmoneele oamenilor. Se îndrăgostesc, se duelează pe parcurs ca la final, să rămână împreună. Că doar  e film american. Nu insist mult pentru că următorul e mai pe placul meu.

Grand Central – tare mult mi-am dorit să văd filmul ăsta, din două motive: 1 – e cu Lea Seydoux. 2 – a fost aplaudat la Cannes minute în șir în picioare. Să le luăm pe rând.

Pe Lea Seydoux am descoperit-o acum vreo doi ani în filmul care a și luat marele premiul al Festivalului de la Cannes. M-am dus la film doar pentru că era super controversat și am vrut să văd ce e cu vâlva aia. Și de atunci, cu mâna pe inimă, e filmul meu preferat. Se numește La vie d/Adele. Dacă nu l-ați văzut, vi-l recomand cu cea mai mare căldură. Atenție, însă. Dacă sunteți pudici mai bine nu.

Cât poate fi de tare încât să-l aplaude un renumit festival minute în șir după încheiere?

Well, Grand Central e o poveste complicată de dragoste între un tânăr muncitor la o fabrică și viitoarea soție e colegului și prietenului său. Dacă sunteți fan filme americane nu vă bateți capul cu ăsta că nu o să vă placă. Dacă apreciați cinematografia europeană, atunci vi-l recomand. E bun!

Desigur, nu se abandonează serialele.

În caz că vă interesează ce am făcut în concediu - part two

Au trecut deja 8 zile de când m-am întors din concediu și mi se pune constant aceeași întrebare: cum a fost în Germania? Că doar Doamne iartă-mă, ce să și întrebi omul care a fost în concediu, cât e kilu de vișine? Noa, și cum mă întreabă lumea așa eu răspund cât se poate de tâmpit: bine. Că doar cum să și fie rău, nu?

Fără să lungesc prea tare, chiar a fost bine. Concluziile mele după câteva zile de stat printre nemți:

-          Autostradă, autostradă, autostradă;

-          Ordine, ordine, ordine;

-          Gri, gri, gri;

-          Sătucele lor sunt niște orașe de-ale noastre;

-          Prețuri nesimțit de mici la alimente (e de bine)

-          Dacă mergeți cu mașină nu-i ca la noi. Adică nu te duci la prostu’ în centru și de rogi la toți sfinții și arhanghelii și zeități să plece unu să intri tu. No, nene, parcare unde vrei și nici nu-i scumpă tare.

-          Grijă mare ce și cât mâncați că veniți ca fata cu almost 2 kile înapoi. Pe ea, nu în bagaj...

-          Am descoperit o mâncare foarte bună, ceva șpățele sau cum heki le zice. Mega bune. Cu brânză, musai!

-          Bere bună. Bună rău!

Nu m-a dat pe spate Stuttgart. Mi-a plăcut în schimb foarte tare un mic oraș universitar. Se numește Tublingen, e pavat de sus până jos, urci și cobori, pare un oraș desenat, nu locuit. Așa de frumos e. Iar berea acolo, cu prietenii și poveștile lângă e mult mai savuroasă. A da, am stat și pe cea mai îngustă străduță din lume. Da, am stat că așa îngustă e că nu poți să mergi pe ea dintr-un capăt în altul.

Mi-a plăcut de tine, Germanie, dar nu intri în top 5-ul țărilor pe care le-aș mai vizita! Dar mai trec pe la tine pentru cele două super gazde ale mele: Adina și Alinu. V-aș transmite tradiționalul g....dar mi-e că nu mă înțelege lumea! J

În caz că vă interesează ce am făcut în concediu - part one

foto: Facebook Madam Secretary

Deci da, am descoperit un nou serial. Eu, cea mega amatoare de filme, m-am bucurat când Alinu a zis să ne uităm la ceva serial nou, e ceva cu piar, zicea el. A nimerit-o și nu prea, e și cu PR, dar e mai mult despre diplomație, despre USA și despre o foarte bad ass Madam Secretary. Că e bun sau nu, e political și mai nou mă prind chestiile astea, nu se ridică la înălțimea lui House of Cards, dar, cumva ne-a prins și ne-am uitat aproape zilnic la el. Și ne-am uitat mult.

O are ca actiță principală pe Tea Leoni care în acest film mi se pare incredibil de foarte frumoasă!

În caz de plictiseală, nu-i rău!